Cataracta este una dintre cele mai des întâlnite afecțiuni oftalmologice și una dintre cele mai riscante, întrucât conduce la scăderea progresivă a vederii, determinată de afectarea cristalinului prin pierderea transparenței sale. Odată ajunse în acest stadiu, aproximativ 50% dintre persoanele care suferă de cataractă ajung să își piardă vederea.
Pierderea transparenței cristalinului se datorează mai multor motive. Pe de o parte, este determinată de creșterea concentrației de ioni de sodiu și calciu, de un deficit de potasiu, vitamina C, glucoză și glutation, dar și de modificarea conținutului de apă al cristalinului.
Cataracta se manifestă lent, iar la început simptomatologia trece neobservată. Pe măsură ce afecțiunea avansează, va fi nevoie de ochelari de vedere și de un iluminat mai bun pentru ca vederea să păstreze aceeași claritate. Pe parcurs este nevoie de mai multă atenție din partea medicului, ba chiar de intervenție chirurgicală.
O altă cauză care poate duce la apariția cataractei este moștenirea genetică sau alte afecțiuni oculare. De asemenea, diabetul și anumite medicamente ce conțin steroizi pot afecta transparența cristalinului.
Simptomele cataractei
Dintre cele mai comune simptome ale cataractei amintim:
- Vedere în ceață;
- Vedere mai greoaie pe timp de noapte;
- Sensibilitate la lumină;
- Îngălbenirea ochilor;
- Vedere dublă la un singur ochi;
- Afectarea simțului cromatic;
- Modificări frecvente ale dioptriilor;
- Halouri în zona luminoasă puternică;
- Scăderea câmpului vizual.
La început, cataracta poate afecta doar o porțiune din cristalin, iar pe măsură ce se dezvoltă ajunge să distorsioneze lumina ce trece prin cristalin, putându-se ajunge chiar la pierderea totală a vederii cu ochiul afectat.
Factori de risc și prevenție
Îmbătrânirea, diabetul, fumatul, obezitatea, consumul de medicamente cu corticosteroizi, tensiunea arterială mare, consumul de alcool și moștenirea genetică pot fi factori de risc pentru dezvoltarea cataractei și a simptomelor care o însoțesc.
Chiar dacă ne dorim să prevenim apariția cataractei, în realitate nu s-au evidențiat prin studii soluții care să conducă la acest lucru. Ceea ce putem face este să mergem frecvent la medic pentru consultații periodice, să purtăm ochelari de soare cu factor de protecție, să renunțăm la fumat și la consumul de alcool și, mai ales, să avem o dietă echilibrată.
Tipuri de cataractă în funcție de vârstă și momentul apariției
Cataracta congenitală
Se dezvoltă în timpul vieții intrauterine și este constatată la nașterea bebelușului, cu o incidență de 1 la 2000 de copii născuți. Aceștia se nasc cu cristalin opacifiat total sau parțial, fie la un singur ochi, fie la ambii ochi. Riscul de a dezvolta cataractă congenitală este mai mare atunci când mama este purtătoare de virus rubeolic în primul trimestru de sarcină, în cazul malformațiilor congenitale, al infecției cu toxoplasmoză ori cu virus herpetic, rujeolic, gripal sau urlian, precum și în cazul expunerii gravidei la radiații în primul trimestru, al medicației în sarcină sau al deficiențelor de vitamine și acid folic.
Cataracta presenilă
Apare înainte de 60 de ani. Poate fi evolutivă și afecta ambii ochi, neevolutivă (nu influențează foarte tare vederea), presenilă coronară (se dezvoltă din adolescență și nu influențează transparența totală a cristalinului). De asemenea, cataracta presenilă caerulea este determinată de opacități fine situate la nivelul nucleului, iar vederea nu este afectată.
Cataracta senilă
Apare între 65 și 74 de ani în 50% din cazuri și în 70% din cazuri la persoanele trecute de 75 de ani. Afectează transparența cristalinului și duce la pierderea totală sau parțială a vederii. Cauzele sunt determinate de îmbătrânirea cristalinului.
Cataracta complicată
Această denumire are în vedere complicarea cataractei cu o altă afecțiune. Soluția de tratament este tot chirurgicală, dar rezultatele privind recuperarea vederii depind de asocierea cu alte afecțiuni apărute la nivelul ochiului.
Cataracta traumatică
Atunci când are loc o traumă la nivelul ochiului, determinată de o lovire, există riscul de a se dezvolta o cataractă totală sau parțială. Este posibil ca lovirea să fi afectat chiar și suportul cristalinului, de aceea sunt necesare numeroase investigații făcute de medic.
Cataracta toxică
Atunci când pacientul este expus unor substanțe toxice, opacitatea cristalinului poate fi afectată. De aceea este bine să se evite pe cât posibil expunerea la astfel de factori de mediu.
În funcție de tipul opacifierii cristalinului, cataracta poate fi nucleară, corticală, corticonucleară sau subcapsulară posterioară.
Metode de tratament
Metoda de tratament cu cele mai bune rezultate este intervenția chirurgicală. Restul măsurilor luate de medic sunt doar soluții de moment, pentru stagnarea simptomatologiei.
Facoemulsificarea este cea mai comună procedură pentru tratamentul chirurgical al cataractei. Se realizează o incizie la nivelul ochiului pentru a ajunge în zona unde cristalinul este opacifiat. Cu ajutorul ultrasunetelor, cristalinul este mărunțit în vederea aspirării din ochi și se înlocuiește cu un cristalin artificial.